Imaginează-ți un film neo-noir: un colț de stradă, fum de iarbă, lumini intermitente. „Killah” o surprinde pe Lady Gaga într-un rol de prădătoare senzuală care își seduce „victima” cu un amestec electric de jocuri de cuvinte și imagini violente. Versurile descriu o tensiune aproape criminală (mângâieri care „gustă sânge”, priviri ca de „zombie killer”), dar totul este metaforic: „crima” înseamnă o noapte de pasiune atât de intensă încât „tremură tavanul” și „draperiile devin cremă”. Gaga își asumă identitatea de killer ca pe un alter ego erotic, iar beat-urile întunecate ale lui Gesaffelstein amplifică atmosfera de club clandestin.
În spatele vizualurilor sulfuroase se află un mesaj de putere și control feminin. Artista transformă vulnerabilitatea în armă: ea decide când, unde și cum se consumă dorința, iar băiatul nu are altă opțiune decât să „moară” metaforic sub vraja ei. „I'm a killah” devine un strigăt de libertate sexuală, o invitație la fantezie și un avertisment că, atunci când Gaga intră în scenă, pericolul și plăcerea merg mână în mână.