Lady Gaga își deschide spectaculos cortina și ne invită în culisele dependenței de aplauze. „Applause” este un imn despre pofta de validare a unui artist care, la fel ca un pacient conectat la perfuzie, are nevoie de energie direct din reacția publicului. Versurile plonjează rapid între imagini de scenă („bang the gong”, „turn the lights on”) și referințe la artă contemporană (Jeff Koons) pentru a arăta cum Gaga transformă orice critică într-o explozie pop. Ea sfidează eticheta de „nostalgia’s for geeks” și declară că faima nu mai este doar în galerii, ci pulsează acum prin venele culturii pop… adică prin EA.
Refrainul obsesiv „I live for the applause 👏” devine un strigăt de luptă și un pact cu spectatorii: voi aplaudați, iar eu voi lumina scena. De fiecare dată când cere „Put your hands up, make ’em touch”, Gaga sparge bariera public-artist și transformă show-ul într-un ritual colectiv, zgomotos și eliberator. Piesa celebrează dorința noastră de a fi văzuți și auziți și ne amintește că, uneori, cel mai puternic combustibil al creativității este sunetul aplauzelor care umple sala.