Într-o seară caldă de vară
Într-un tren ce mergea spre nicăieri
M-am întâlnit cu un jucător de noroc
Eram amândoi prea obosiți ca să dormim
Așa că am stat pe rând
Privind pe fereastră în întuneric
Și el a început să vorbească
„Fiule, mi-am făcut un rost
Citind fețele oamenilor
Și știind ce cărți au
După felul cum își țin privirea
Așa că, dacă nu te superi
Văd că ești fără ași
Pentru o gură din whiskey-ul tău
Îți dau un sfat.”
I-am întins sticla
Și-a dat pe gât ultima mea înghițitură
Apoi mi-a cerut o țigară
Noaptea a devenit mortal de tăcută
Iar chipul lui s-a golit de orice expresie
„Dacă vrei să joci, băiete
Tre' să-nveți să joci cum trebuie
Trebuie să știi când să ții cărțile
N-ai voie să-ți numeri banii
Cât timp stai la masă
O să fie timp destul să-i numeri
După ce se termină împărțeala
Că secretul supraviețuirii
E să știi ce să arunci
Fiindcă fiecare mână poate câștiga
Și fiecare mână poate pierde
Iar cel mai bun lucru la care poți spera
E să mori în somn.”
Când a terminat de vorbit
S-a întors spre fereastră
Și-a stins țigara
Și undeva în întuneric
Jucătorul a ieșit pe zero
Iar din ultimele lui cuvinte
Am găsit un as pe care să-l țin
Trebuie să știi când să ții cărțile
N-ai voie să-ți numeri banii
Cât timp stai la masă
O să fie timp destul să-i numeri
După ce se termină împărțeala
Tre' să știi când să ții cărțile
N-ai voie să-ți numeri banii
Cât timp stai la masă
O să fie timp destul să-i numeri
După ce se termină împărțeala
Trebuie să știi când să ții cărțile
N-ai voie să-ți numeri banii
Cât timp stai la masă
O să fie timp destul să-i numeri
După ce se termină împărțeala