În Starlight, JENNIE își pune întrebări profunde despre originea propriei străluciri: „unde începe și unde se termină” steaua ei interioară? Versurile alternează între mirarea copilărească față de cer și autocritica sinceră, între lumina pe care ceilalți o văd în ea și „black mystery” – părțile ascunse pe care publicul nu le observă. Artista respinge amorțeala emoțională („tired of that novocaine”) și declară că vrea să simtă totul, chiar dacă adevărul doare. Această căutare a autenticității culminează cu o amintire crucială – „Remember the night” – momentul în care își reamintește cine este și ce vrea cu adevărat.
În a doua jumătate, JENNIE transformă introspecția în motivație: vrea să-și facă mama mândră, își domolește gândurile negre cu un „duș rece” și promite să se ridice („levitate to the 808”) prin muzică și realitate, nu prin iluzii. Refrenul repetitiv „Starlight bright” funcționează ca o mantră – un reminder că, deși există umbre, lumina interioară rămâne constantă și se apropie tot mai mult de visul ei. Rezultatul este un imn modern despre vulnerabilitate, responsabilitate de sine și puterea de a îmbrățișa atât lumina, cât și întunericul din noi.