Doar două haine erau tot ce aveam
Ajungeai să porți una când rămâneai
Și toată dorința de-a pleca
Confortul e cel care ne amorțește
Ieșeam fără drum de întoarcere
Și dormeam pe podeaua cuiva
Și ne trezeam simțindu-ne milionari
Aș fi vrut să știu că era doar rândul nostru
Să fim învinuiți pentru o lume asupra căreia n-aveam putere
Tu și cu mine n-aveam nimic de arătat
Ci tot ce-i mai bun din lume, în palmele noastre
Și, dragă, n-am mai simțit asta de atunci
Nu știu cum s-a stins senzația
Dar știu că a fi nechibzuiți și tineri
Nu e modul în care se face cu adevărat răul
La un moment dat nu duceam lipsă de nimic
Știam cât valorează iubirea noastră
Acum ne lipsește mereu ceva
Mi-e dor de vremea când nu aveam nevoie de mult
Dacă mașina pornea, era de-ajuns
Dacă soarele ne bătea, era un bonus
Iar rezervorul era mereu plin
Doar cât să ajungem unde voiam
Prima mașină era ca niște aripi pe un înger
Înainte ca lumea largă să se facă prea subțire
Jur că bunăvoința ținea motorul în viață
Tu-mi dirijai inima ca pe un volan
Și, dragă, n-am mai simțit asta de atunci
Nu știu cum s-a stins senzația
Dar știu că a fi nechibzuiți și tineri
Nu e modul în care se face cu adevărat răul
Și dacă nu vom fugi vreodată
Înainte ca șansa noastră să dispară
Și dacă nu vom fugi vreodată
Înainte ca șansa noastră să dispară
Tot ce-mi trebuia era cineva
Când întreaga lume se simțea tânără
Tot ce-mi trebuia era cineva
Când întreaga lume se simțea tânără
Și dacă nu vom fugi vreodată
Înainte ca șansa noastră să dispară