„Satellite” de Harry Styles este o confesiune pop despre a pluti în jurul persoanei pe care o iubești, la fel ca un satelit care orbitează Pământul. Artistul britanic își imaginează că dă ture în spațiu, spinning out, în timp ce așteaptă ca celălalt să-l „tragă” înapoi, adică să-l primească într-un contact real, emoțional. Versurile repetă ideea de singurătate – „I can see you're lonely down there” – și arată dorința de a fi „right here”, gata să ofere sprijin și afecțiune, chiar dacă deocamdată rămâne la distanță.
Prin această metaforă cosmică, piesa vorbește despre sentimentul de a fi aproape, dar totuși departe: vezi pe cineva, îi simți nevoia de conexiune, însă nu poți decât să gravitezi în jurul lui până când decide să îți deschidă ușa. „Satellite” devine astfel un imn al răbdării, al speranței și al dorinței de sincronizare – perfect pentru cei care au simțit vreodată că relația lor se învârte pe o orbită incertă, așteptând momentul potrivit pentru o apropiere adevărată.