**„Little Freak” este ca o confesiune la ore târzii, când îți rulezi în minte un film plin de scene colorate: blatul din bucătărie, costume de Halloween, vin roșu și ginger ale. Harry Styles își amintește de o persoană non-conformistă, „Little Freak”, care pare mereu cu un pas înainte, greu de definit și imposibil de prins. Descrierile lui (lumină albastră, minge de cristal, yoga, tricou de trening) creează o atmosferă visătoare, aproape psihedelică, în care fascinația se împletește cu paranoia și dorința cu frustrarea. Culoarea se schimbă de la verde la albastru și roșu, sugerând stare după stare, de la speranță la melancolie.
În esență, cântecul este un monolog interior: Harry nu e gelos, nu vrea să controleze pe nimeni, ci doar se pierde în gânduri despre „cine este ea cu adevărat”. Regretă că a intrat prea repede în relație („jumped in feet first”) și că jocul a durut la aterizare, atât la propriu, cât și la figurat. „Little Freak” rămâne un mister plin de farmec, iar povestea devine o meditație despre atracția față de oamenii liberi, imprevizibili, pe care îi admirăm de la distanță și pe care, uneori, îi pierdem înainte să-i cunoaștem cu adevărat.