Live And Let Die vorbește despre transformarea inevitabilă de la inocența tinereții la realismul (uneori dur) al maturității.
La început, narratorul își amintește de vremea când inima era „un caiet deschis” și motto-ul era „Live and let live” – trăiește și lasă-i și pe alții să trăiască. Pe măsură ce lumea „mereu în schimbare” începe să lovească cu dezamăgiri, lacrimi și responsabilități, refrenul se întoarce pe dos: „Live and let die”. Mesajul devine un îndemn la adaptare rapidă și hotărâtă: când ai o treabă de făcut, fă-o bine, chiar dacă asta înseamnă să renunți la vechile idealuri. Piesa surprinde perfect acel moment în care îți dai seama că, pentru a supraviețui și a-ți păstra demnitatea, trebuie uneori să lași lucrurile să moară ca tu să mergi mai departe.