Știi pentru ce merită să lupți?
Când nu merită să mori pentru asta?
Îți taie respirația?
Și te simți sufocându-te?
Durerea cântărește mai mult decât mândria?
Și cauți un loc unde să te ascunzi?
Ți-a frânt cineva inima pe dinăuntru?
Unu, douăzeci și unu de arme
Unu, douăzeci și unu de arme
Ridică-ți brațele spre cer
Când ajungi la capătul drumului
Și nu mai simți că ai vreun control
Și gândurile și-au luat tributul
Când mintea îți frânge spiritul sufletului
Credința ta calcă pe cioburi
Și mahmureala nu trece
Nimic nu e făcut să dureze
Unu, douăzeci și unu de arme
Unu, douăzeci și unu de arme
Ridică-ți brațele spre cer
Ai încercat să trăiești pe cont propriu?
Când ai dat foc casei și căminului?
Ai stat prea aproape de foc?
Ca un mincinos care caută iertare de la o piatră
Când e timpul să trăiești și să lași să moară
Și nu mai poți primi o altă încercare
Ceva din inima asta a murit
Unu, douăzeci și unu de arme
Unu, douăzeci și unu de arme
Ridică-ți brațele spre cer
Unu, douăzeci și unu de arme
Unu, douăzeci și unu de arme
Ridică-ți brațele spre cer