O văd prin fum
Ea își va juca spectacolul
Și dacă istoria e clară, mereu cineva sfârșește în ruine
Iar ce părea destin devine „La naiba, ce făceam?”
Iubiți din Babilon atârnând, vieți agățate de-o viță
L-am simțit, l-ai ținut, îți lipsim noi, noi?
Mă-ntreb dacă regreți secretul nostru, al nostru
Se simțea ca ceva vechi
Se simțea ca ceva sfânt, ca suflete care sângerează
Așa că se simțea ca ce-am mai trăit
Ai douăzeci și nouă de ani
Atunci cum poți fi rece când îți deschid casa?
Și dacă istoria e clară, flăcările ajung mereu în cenușă
Iar ce părea destin, dă-i zece luni și o să treci peste
Iubiți din Babilon atârnând, apeluri ratate pe fir
L-am simțit, l-ai ținut, îți lipsim noi, noi?
Mă-ntreb dacă regreți secretul nostru, al nostru
În seara aia vorbeai de profeți falși și profituri
Pe care le fac pe marginea sonetelor de poezie
N-ai citit despre asta, păcat, puteai să înveți ceva
Robert Bly pe noptiera mea, daruri de la tine, ce ironic
Un blestem sau un miracol, dric sau oracol
Ești fără pereche, era chimic
L-am simțit, l-ai ținut, îți lipsim noi, noi?
Mă-ntreb dacă regreți secretul nostru, al nostru
Luați drept străini, așa stăteau lucrurile
Durerea, domnia, flacăra noastră, a noastră
Conturul, ei bine, uneori, îți lipsește noi, noi?
Cel mai bun fel, ei bine, uneori, îți lipsește noi?