_____
Se simțea ca o glumă
_____
O văd prin fum
Ea își va juca spectacolul
_____
Iar tu vei privi
_____
Și dacă istoria e clară, mereu cineva sfârșește în ruine
_____
Iar ce părea destin devine „La naiba, ce făceam?”
_____
Iubiți din Babilon atârnând, vieți agățate de-o viță
_____
L-am simțit, l-ai ținut, îți lipsim noi, noi?
_____
Mă-ntreb dacă regreți secretul nostru, al nostru
_____
Se simțea ca ceva vechi
_____
Se simțea ca ceva sfânt, ca suflete care sângerează
_____
Așa că se simțea ca ce-am mai trăit
Ai douăzeci și nouă de ani
_____
Atunci cum poți fi rece când îți deschid casa?
_____
Și dacă istoria e clară, flăcările ajung mereu în cenușă
_____
Iar ce părea destin, dă-i zece luni și o să treci peste
_____
Iubiți din Babilon atârnând, apeluri ratate pe fir
_____
L-am simțit, l-ai ținut, îți lipsim noi, noi?
_____
Mă-ntreb dacă regreți secretul nostru, al nostru
_____
În seara aia vorbeai de profeți falși și profituri
_____
Pe care le fac pe marginea sonetelor de poezie
_____
N-ai citit despre asta, păcat, puteai să înveți ceva
_____
Robert Bly pe noptiera mea, daruri de la tine, ce ironic
_____
Un blestem sau un miracol, dric sau oracol
_____
Ești fără pereche, era chimic
_____
L-am simțit, l-ai ținut, îți lipsim noi, noi?
_____
Mă-ntreb dacă regreți secretul nostru, al nostru
_____
Luați drept străini, așa stăteau lucrurile
_____
Durerea, domnia, flacăra noastră, a noastră
_____
Conturul, ei bine, uneori, îți lipsește noi, noi?
_____
Cel mai bun fel, ei bine, uneori, îți lipsește noi?