Uită-te la mine, mi-e dor de casă
Îmi vreau câinele așteptând la ușă
Și lumina din bucătărie
De la frigider pe podea
Și cum aud în surdină
Pe mama vorbind la telefon
Prin pereții dormitorului meu
Lucruri pe care n-ar trebui să le știu
Cred că autobuzul e stricat
Fiindcă amortizoarele nu funcționează
Toți sperăm la unison
Ca drumul să fie scurt
E și grozav, și un blestem
Tot ce fac e să-mi amintească
Că încă sunt introvertită
Sunt atât de sus, dar nu pot privi în jos
Mi-am lăsat viața de dinainte la sol
Parcă mă simt mai vie cumva
Chiar acum mă simt eu însămi
Destul de departe de ocean
N-am crezut că mă va durea
Toate lacurile de-aici sunt înghețate
Ceea ce face totul și mai rău
Orașul ăsta e locul de baștină al cuiva
Îmi notez fiecare indicator de stradă
Sunt sigură că am greșit ortografia
Și am încheiat o prietenie
Și, deși am fost serioasă
Cu fiecare minut în care lipsesc?
Dacă fratele meu mai mic
Crede că plecarea mea a fost greșită?
Sunt atât de sus, dar nu pot privi în jos
Mi-am lăsat viața de dinainte la sol
Parcă mă simt mai vie cumva
Chiar acum mă simt eu însămi
Sunt atât de obosită, dar nu pot să mă așez
Dacă asta e tot pentru moment?
Parcă mă simt mai vie cumva
Chiar acum mă simt eu însămi
Chiar acum mă simt eu însămi
Chiar acum mă simt eu însămi
Chiar acum mă simt eu însămi