Trupa suedeză Ghost ne invită, prin piesa „He Is”, la un ritual muzical plin de mister şi contraste. Versurile descriu doi îndrăgostiţi aflaţi pe marginea prăpastiei, într-o lume în flăcări, care întind mâna spre o entitate cu nenumărate nume. Această prezență divină-demonică este prezentată ca fiind atât „lumina fără de care nu pot vedea”, cât şi „insurecţia” şi „forţa care m-a creat”. Atmosfera e una de liturghie întunecată, presărată cu referinţe latine („nostro dis pater, nostr’ alma mater”) ce amplifică sentimentul de venerare solemnă.
Prin combinaţia de imagini biblice, simboluri satanice şi romantism apocaliptic, piesa explorează paradoxul credinţei: cum acelaşi „El” poate fi şi mântuire, şi revoltă. „He Is” devine astfel o meditaţie despre abandonul total în faţa necunoscutului, despre atracţia periculoasă a luminii interzise şi despre graniţa fină dintre devoţiune şi distrugere. Când cântecul se încheie cu „and we are falling over the precipice”, ascultătorul rămâne cu întrebarea: am căzut în damnare sau în eliberare?