„Big Girls Don't Cry” este confesiunea sinceră a artistei mexicane Fergie, aflată la granița dintre copilărie și maturitate. Versurile surprind momentul acela delicat în care simți încă parfumul persoanei iubite pe piele, dar știi că trebuie să-ți oferi singură „adăpost, claritate, pace și liniște”. Fergie îi explică partenerului că despărțirea nu este o vină aruncată asupra lui, ci o călătorie interioară în care „eu cu mine” avem de pus lucrurile în ordine. Imagistica e tandră: va duce dorul celuilalt „ca un copil de păturica lui”, însă instinctul de a-și continua viața îi șoptește că a venit timpul să fie „o fată mare” care nu plânge.
În a doua parte, artista rememorează jocurile copilăriei – „jacks, UNO, valentine” – pentru a sublinia contrastul dintre inocență și responsabilitatea de adult. Deși legătura dintre ei a fost și „playmates”, și „lovers”, ea alege să-și asculte propria inimă și să pășească pe drum „singură, cu pași de bebeluș, până devine adult în toată firea”. Mesajul? Maturitatea înseamnă curajul de a pleca atunci când basmul nu promite un final fericit și de a-ți găsi serenitatea fără a te agăța de trecut. În fond, „big girls don't cry”… sau, cel puțin, își transformă lacrimile în putere.