„This Ain’t A Scene, It’s An Arms Race” este o satiră plină de energie despre industria muzicală modernă. Fall Out Boy compară arena pop-punk cu o cursă a înarmării: artiștii aruncă versuri-proiectil, fanii se aliniază pe baricadele tendințelor, iar succesul se măsoară în decibeli, nu în morală. Naratorul, autoproclamat „dealer de arme”, recunoaște cinic că îl interesează doar ca sala să cânte, indiferent cine „câștigă” sau cât de sincer este mesajul. În spatele refrenului exploziv se ascunde o critică la adresa superficialității, a goanei după popularitate și a transformării artei în produs de serie.
Piesa mai lovește o dată cu ironie atunci când vorbește despre minciuni „atât de elaborate” și despre „vopsirea gunoiului în aur” în timp ce publicul doarme. Este un reminder amuzant, dar înțepător, că în spatele luminii reflectoarelor se ascunde adesea un spectacol coregrafiat atent, unde toți încearcă să urce în „vehiculul hype-ului” înainte să fie prea târziu. Cu un refren catchy și versuri inteligente, melodia ne provoacă să ascultăm cu urechile, dar și cu mintea, și să ne întrebăm cât din ce consumăm este artă autentică și cât este doar… marketing cu grenade de confetti.