Stăteau și râdeau de Orașul Rănit
Fiecare respirație trăgea în piept cenușă și fum
A sângerat, ce-i drept, mai sec ca județul Moore
Toate flăcările expatriate grăbindu-se să fondeze o nouă națiune de praf orbitor
Doar se uitau chiorâș la acel orizont de sârmă
Și ardea mai tare în pupilele lor uleioase
Știind că erau plătiți să-și amintească trecutul
A suflat un abur fierbinte și-a zis
Nu te panica, nu, nu încă
Știu că eu sunt cel pe care vrei să-l uiți
Dă semnalul iubirii să plece din inima mea
E timpul să mă destram
Acum ai plecat, dar o să fiu bine
Ochii tăi fierbinți ca whiskey-ul au ațâțat flăcările
Poate o să ard un pic mai puternic în seara asta
Lasă focul să mă readucă la viață
Iubito, tu erai gardul meu alb
Îmi lipsește să-mi fie dor de tine din când în când
Piele de vară sărutată de clor
Îmi lipsește să-mi fie dor de tine din când în când
Uneori, înainte să fie mai bine
Întunericul devine mai mare
Persoana pentru care ai încasa un glonț e cea de la trăgaci
Îmi lipsește să-mi fie dor de tine din când în când
Făcând ochi dulci acestei coji din jurul inimii mele
Văd prin tine când stăm în întuneric
Deci dă-mi mizeria ta, fă-o dur
Lasă-mă, lasă-mă să-ți fac praf iubirea
O să-ți cânt în fiecare zi
Dacă asta va alunga durerea
Și-am auzit că o pățești, o pățești așa de rău
'Căci sunt cel mai bun pe care n-o să-l ai niciodată
Iubito, tu erai gardul meu alb
Îmi lipsește să-mi fie dor de tine din când în când
Piele de vară sărutată de clor
Îmi lipsește să-mi fie dor de tine din când în când
Uneori, înainte să fie mai bine
Întunericul devine mai mare
Persoana pentru care ai încasa un glonț e cea de la trăgaci
Îmi lipsește să-mi fie dor de tine din când în când