Arată-mi dragostea ta neclintită
Ai milă de fiul tău rătăcit
Mi-am deschis ochii în iad
Pucioasă arzând, strig în agonie
Stinge-mi focul de pe limbă
Unde viermele e veșnic și strig în agonie, da
Soarele se stinge și devine negru
N-am nicio șansă să mă mai întorc
Fără timp și rămân fără lumină
Înflorind, apoi se ofilește
Numărul, sau lungimea zilelor
Pe o scenă un fudul se agită
Doar o altă poveste spusă de un idiot
Fluierând pe lângă epitaful tău erodat
Nu mă mai întorc niciodată
Nu mă mai întorc niciodată
Soarele se stinge și devine negru
N-am nicio șansă să mă mai întorc
Fără timp și rămân fără lumină
Bogatul binecuvântat în purpură
Săracul cerșind o coajă de pâine
Precum săracul, bogatul e născut să moară
Un om suferind, damnat pe veci
Celălalt în sânul lui Avraam
Privind dincolo de marea prăpastie
Întunericul acoperă și soarele și luna
După ploaie, norii de furtună se întorc
Oamenii puternici se-apleacă și slujnicele tremură
Tăiat e firul de argint
Spart ca ulciorul de aur
Praful se întoarce la moarte de unde a venit