De ce sunt așteptările atât de mari? E ștacheta pe care am pus-o?
Îmi întind brațele, dar nu pot ajunge
E departe de mine, sau e la-ndemână, dar cum
Îmi pierd aderența ca la trapezul zburător
În întuneric cad, acum cerul se înnegrește
Știu că ștacheta-i sus, dar
Muștele îmi sfâșie stomacul
Știind că indiferent ce versuri aduc
O să te plângi, o să cârcotești, și
Asta-i o pastilă grea de Vicodin de-nghițit, așa că le arunc
Pe măsură ce presiunea crește ca la kaki
Simt gheața crăpând, pentru că
E blestemul, e blestemul
E blestemul standardului
Că primul disc Mathers
Mereu în căutarea versului pe care nu l-am scuipat încă
Va fi acest pas doar o altă greșeală
Să păteze orice moștenire, iubire sau respect
Am adunat? Rima trebuie să fie perfectă, livrarea impecabilă
Și mereu simt că nimeresc ținta
Până mă duc să stau în mașină, ascult și o despic în bucăți
Ca și cum, 'Asta-i gunoi!'
Dumnezeu mi-a dat toate astea, totuși nu mă simt diferit oricum
Copiii mă privesc ca pe un zeu, asta-i tâmpit
Dacă ar ști, e o fațadă și e epuizant
Și încerc să nu ascult prostii
Dar dacă încerci să mă dezbraci de încrederea mea
Nu sunt trimis de Dumnezeu, Nas, Rakim, 'Pac, B.I.G., James Todd Smith
E adevărat, sunt un Rubik, e adevărat
Căci sunt doar om, la fel ca tine
Fac greșelile mele, dacă ai ști
Nu cred că ar trebui să crezi în mine așa cum o faci
Căci sunt îngrozit să te dezamăgesc
E adevărat, sunt un Rubik, o încurcătură frumoasă
Uneori copilăros, da, greșesc și glumesc
Dar fac tot posibilul să nu-ți stric ex-
Pectările și să le îndeplinesc, dar mai întâi
Versul din 'Speedom', acum Big Sean
Merge prea repede, o să țipe sau o să-și înjure mama?
A fost o vreme când aveam lumea la picioare, mâncând din palma mea
Fiecare cântec de pe album mă enerva la culme
Și acum sunt luat în râs și încruntat
Dar singurul care se uită de sus la
Mine care contează acum e DeShaun
Sunt norocos să fiu prin preajmă atât de mult?
Mai ales după metadonă
Pe măsură ce ieri se estompează și casa din Dresda
E arsă din temelii, și tot ce-a mai rămas din casa mea e gazon
Și e timpul să spăl blondul
Vânzările scad, cortina e trasă
Închid platoul, eu încă scot capul de-acolo
Și pe toți cei care au îndoieli, amintește-le
Acum ia-ți cea mai bună rimă, depășește-o, acum fă-o de o mie de ori
Acum lasă-i să-ți spună că lumea nu mai pasă
Sau nu dă doi bani pe rimele tale
Și pe măsură ce dispar din vedere, din minte, s-ar putea să-mi pierd mințile
Căci cum aș putea vreodată să las microfonul ăsta fără luptă
Când am făcut o frânghie f*tută dintr-o sfoară?
Dar când voi cădea de la aceste înălțimi, voi fi bine
Nu mă voi bosumfla, plânge, prăbuși sau lamenta
Dar voi decide dacă e ultima mea plecăciune de data asta, căci
Căci sunt doar om, la fel ca tine
Am făcut greșelile mele, dacă ai ști
Nu cred că ar trebui să crezi în mine așa cum o faci
Căci sunt îngrozit să te dezamăgesc
Dacă aș merge pe apă, m-aș îneca
Dar cât timp am un microfon, sunt ca un zeu
Deci eu și tu nu suntem la fel