„12345” este o confesiune plină de sarcasm dulce-amar scrisă de artista americană Em Beihold despre cum arată o seară obișnuită în compania anxietății. Într-un decor de apartament dezordonat, ea inventariază tot ce are la îndemână – un computer, o pătură pufoasă, mâncare mucegăită, o poză Polaroid, un pian nefolosit – pentru a sublinia cât de singură și blocată se simte. Numărătoarea 1-2-3-4-5 devine un soi de exercițiu de respirație: o metodă prin care își reamintește că încă trăiește, chiar dacă vecinii țipă, muzica răsună la maxim, iar gândurile despre „a vinde asigurări” sau a intra într-o „schemă piramidală” par, brusc, opțiuni mai ușoare decât căutarea unui scop real.
În esență, piesa împletește umorul autoironic cu vulnerabilitatea. Em ne arată că victoria poate însemna, uneori, doar faptul că o singură plantă încă nu s-a ofilit și că, în mijlocul panicii nocturne, simplul act de a număra până la cinci poate fi un colac de salvare. Mesajul ei: „Nu ești singur dacă te simți pierdut; până și cele mai aparent mărunte lucruri pot confirma că exiști și că ești suficient exact așa cum ești.”