Suntem pierduți de mult timp
Într-un impas, fără semn de scăpare
_____
Și, din dragoste, am fost orbi
_____
Au fost momente când adevărul a mințit
_____
Acum e limpede ca cerul senin
_____
Am încercat, ca un plasture peste răni adânci
_____
N-am putut opri destinul ce se lăsa în noapte
_____
Vom aprinde un foc și vom arde viețile noastre vechi
_____
Și vom spera ca scânteia să reziste
_____
Folosim cuvinte drept combustibil, luminăm cerul nopții
_____
Lăsăm amintirile să zboare
_____
Și vom spera ca scânteia să reziste
_____
Da, sperăm ca scânteia să reziste
_____
Mă întreb, vom reuși să trecem peste?
Tot ce facem e să ne certăm
_____
Avem puțin, dar ne descurcăm
_____
Cum aș vrea să nu spui asta
_____
Sunt lucruri pe care nu le mai poți retrage
_____
Când pleci, mereu înfrunt realitatea
_____
Ca o mână ce încearcă să țină apa în loc
_____
N-am putut opri oceanul să se strecoare prin crăpături
_____
Vom aprinde un foc și vom arde viețile noastre vechi
_____
Și vom spera ca scânteia să reziste
_____
Folosim cuvinte drept combustibil, luminăm cerul nopții
_____
Lăsăm amintirile să zboare
_____
Și vom spera ca scânteia să reziste
_____
Da, sperăm ca scânteia să reziste
Care ne-au dus la confuzie
_____
Dar acum, asta nu contează deloc
Dragostea noastră nu e o iluzie
_____
Cu cât urcăm mai sus, cu atât cădem mai greu, iar acum
_____
Vom aprinde un foc și vom arde viețile noastre vechi
_____
Și vom spera ca scânteia să reziste
_____
Folosim cuvinte drept combustibil, luminăm cerul nopții
_____
Lăsăm amintirile să zboare
_____
Și vom spera ca scânteia să reziste
_____
Da, sperăm ca scânteia să reziste
_____
Și sperăm ca scânteia să reziste