Mai e un drum lung și nu-mi mai simt degetele de la picioare
Când ploaia-mi udă călcâiele și curge până la talpă
Da, firele de iarbă au cam șaizeci de centimetri
Mă afund în verde, merg înainte, spre unde? Doar Dumnezeu știe
Simt refrenul aspru al vântului, de parcă norii mi-ar strânge fața
Zicând: «E-n regulă să fugi de toată durerea asta»
Iar când vine timpul să plec, cu ultimul fir de aer din plămâni
Voi țipa: «Totul e pentru iubire», voi țipa: «Totul e pentru iubire»
Vino și sărută-mă, apă sărată
În sfârșit simt, la trei-patru grade
Îmbrățișează adâncul și lasă totul în urmă
Îl văd înainte, acolo unde cerul atinge pământul
Iar după aceea e doar un gri în mișcare
Sunt plin de regret
Pentru lucruri pe care le-am făcut sau nu le-am spus, lasă-le, ei bine, în pace
Și vino să mă săruți, apă sărată
În sfârșit simt, la trei-patru grade
Îmbrățișează adâncul și lasă totul în urmă
Acum stau pe margine și privesc în iad
Sau e altceva? Nu pot să-mi dau seama
Când nu mai rămâne nimic, închid ochii și fac un pas
Și zic: «Ei bine, asta e», zic: «Ei bine, asta e»
Vino și sărută-mă, apă sărată
În sfârșit simt, la trei-patru grade
Îmbrățișează adâncul și lasă totul în urmă