Am dus paharul la buze, am luat o gură și am oftat
_____
De ce pare că viețile noastre sunt pe un tobogan?
_____
Copiii aduc stres, munca nu merge chiar bine
_____
Dar asta nu-i explicația de ce iubirea asta e un haos
_____
Bănuiesc că prioritățile se stabilesc în timp
_____
Și singurele momente pe care le petrecem sunt dormind unul lângă altul
_____
Se face dimineață, aceleași cicăleli și plângeri
_____
Încerc doar să-mi beau cafeaua, dacă ne certăm, o să întârziem
_____
O reprim ca să evit o situație
_____
Dar totul răbufnește în locuri publice
_____
Nu putem fi la fel de deschiși când ne recunosc fețele
_____
Dacă ei cred că-i aprins, bănuiesc că e puțin spus
_____
Dar obișnuia să fie vie, electrică, să ardă puternic
_____
A mai rămas o scânteie în jar, găsește niște benzină diseară
_____
Închide lumea afară, lasă trecutul în urmă
_____
Vezi muntele, avem atât de mult de urcat
_____
E tot ce ne-a mai rămas ție și mie
_____
Nu zic că totul e doar în capul meu
_____
Dar nu pot să nu mă gândesc ce urmează
_____
Când mâine e tot ce ne-a mai rămas
_____
De ce e distanță când suntem chiar aici?
_____
Furia e doar o dovadă că ne pasă?
_____
O iubire apusă nu e corectă
_____
Ești prea mică să înțelegi că tati vine acasă
_____
De fiecare dată când plec de acasă, crezi că am plecat pentru totdeauna
_____
Cred că e de la sutele de apeluri, de la noapte bună la telefon
_____
Uite turneul ăsta, trebuie să-l termin, dar de ce oare?
_____
Mereu am zis că pun munca pe pauză de îndată ce apari
_____
Fără o structură, am alunecat din nou în depresie
_____
Ăsta e doar unul din lucrurile pe care n-aș putea să le explic niciodată
_____
În fiecare zi dau cu zarul, prins pentru totdeauna în joc
_____
Încă vă dezrădăcinam pe amândouă până a început boala
_____
Programări ratate, sfâșiați
_____
Am țintit să fiu cel mai bun tată, dar am dat greș
_____
Frângând inima și ție și surorii tale, și a mamei voastre
_____
Văd pădurea de copaci, căci nu e alt adevăr
_____
Trebuie să nu mai pun munca atât de mult înaintea ta
_____
Pentru că e mult mai multă iubire pe care un om o poate pierde
_____
Încerc să recuperez ce-am pierdut, stând aici și tot ce am e
_____
Nu zic că totul e doar în capul meu
_____
Dar nu pot să nu mă gândesc ce urmează
_____
Când mâine e tot ce ne-a mai rămas
_____
De ce e distanță când suntem chiar aici?
_____
Furia e doar o dovadă că ne pasă?
_____
O iubire apusă nu e corectă
_____
Trei generații de femei în viața mea, ele mă țin pe picioare
_____
Ele știu că nu țin legătura cu mama ta pe cât ar trebui
_____
Știu că ai luptele tale, la fel ca mine
_____
ADN-ul din noi, simțim atâta rușine în noi, ce oferim nu-i de ajuns
_____
Gândurile astea devin periculoase, un mod în care durerea se poate opri
_____
Sper și mă rog ca ambele fetițe ale mele să nu fie ca noi
_____
Am ratat atât de multe, chiar trebuie să mă revanșez
_____
Să te iau într-un avion și pur și simplu, știi tu
_____
Aș vrea să fi fost mai mult timp doar noi doi, și să nu-ți împarți fiul
_____
Aș vrea să nu fi fost nevoită să te muți, dar genul ăsta de lucruri se întâmplă
_____
Când identitatea ta se schimbă din a fi mamă și Imogen
_____
La a-mi avea numele de scenă în față când vorbești cu oricine
_____
Mintea mi-e blocată, nu sunt sigur dacă se va opri
_____
Dacă mă cauți și crezi că te ignor, n-o fac
_____
Sunt doar pierdut în capul meu, aș vrea să pot pune lumea pe pauză și apoi
_____
Voi discuta cu tine și voi spune, 'Mamă, sunt aici din nou cu'
_____
Nu zic că totul e doar în capul meu
_____
Dar nu pot să nu mă gândesc ce urmează
_____
Când mâine e tot ce ne-a mai rămas
_____
De ce e distanță când suntem chiar aici?
_____
Furia e doar o dovadă că ne pasă?
_____
O iubire apusă nu e corectă