Tristețea găsește mereu o poartă de intrare
Se strecoară tiptil și infectează tot
Și orice capitol are un sfârșit
Dar ăsta e un sequel memorabil, nu crezi?
Iar mierlele zboară
Ca o încruntare pe orizont
Acum simt că fug de lumină
Înghițit de întuneric, ochii-mi sunt feriți
Un picior înăuntru, altul afară, blocat la graniță
Cred că ar trebui să încasez lovitura
Dar nici măcar nu știu cum a început totul
Și suntem făcuți să ne modelăm și să ne îndoim
Cum pot să nu-mi doresc nimic dacă tot e un păcat?
Și chiar acum simt că fug de lumină
Înghițit de întuneric, ochii-mi sunt feriți
Un picior înăuntru, altul afară, blocat la graniță
Lacrimile nu apar, canalele sunt uscate
Așteptând pe linia de graniță
Așteptând pe linia de graniță
Așa că o să-mi torn încă un pahar
Și-o să-ncerc să-nec durerea cu sare pe margine
Și-o să-mi opresc gândurile
Pentru că din griji n-o să iasă niciodată nimic bun
Acum simt că fug de lumină
Înghițit de întuneric, ochii-mi sunt feriți
Un picior înăuntru, altul afară, blocat la graniță
Lacrimile nu apar, canalele sunt uscate