Tristețea găsește mereu o poartă de intrare
_____
Se strecoară tiptil și infectează tot
_____
Și orice capitol are un sfârșit
_____
Dar ăsta e un sequel memorabil, nu crezi?
_____
Iar mierlele zboară
_____
Ca o încruntare pe orizont
_____
Acum simt că fug de lumină
_____
Înghițit de întuneric, ochii-mi sunt feriți
_____
Un picior înăuntru, altul afară, blocat la graniță
_____
Cred că ar trebui să încasez lovitura
_____
Dar nici măcar nu știu cum a început totul
_____
Și suntem făcuți să ne modelăm și să ne îndoim
_____
Cum pot să nu-mi doresc nimic dacă tot e un păcat?
_____
Și chiar acum simt că fug de lumină
_____
Înghițit de întuneric, ochii-mi sunt feriți
_____
Un picior înăuntru, altul afară, blocat la graniță
_____
Lacrimile nu apar, canalele sunt uscate
Așteptând pe linia de graniță
Așteptând pe linia de graniță
_____
Așa că o să-mi torn încă un pahar
_____
Și-o să-ncerc să-nec durerea cu sare pe margine
_____
Și-o să-mi opresc gândurile
_____
Pentru că din griji n-o să iasă niciodată nimic bun
_____
Acum simt că fug de lumină
_____
Înghițit de întuneric, ochii-mi sunt feriți
_____
Un picior înăuntru, altul afară, blocat la graniță
_____
Lacrimile nu apar, canalele sunt uscate