N-am găsit niciodată cu adevărat un loc pe care să-l numesc acasă
_____
Nu rămân destul de mult într-un loc ca să ajung să-l fac al meu
_____
Îmi cer scuze că iar nu sunt îndrăgostită
_____
Dar nu pot zice că mă deranjează
_____
Că inima ta nici măcar nu se frânge pe bune
_____
E doar un gând, doar un gând
_____
Dar dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
_____
Atunci merit doar ceea ce primesc
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
_____
Că mi-ar plăcea să trăiesc lângă mare
_____
Să colind lumea singură
_____
Și să-mi duc viața mai simplu
_____
N-am habar ce s-a ales de visul ăla
_____
Căci aici n-a mai rămas nimic care să mă oprească
_____
E doar un gând, doar un gând
_____
Dar dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
_____
Atunci merit doar ceea ce primesc
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
_____
Ei bine, dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
_____
Atunci merit doar ceea ce primesc
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
_____
Cât timp inima mea e un scut
_____
Și nu-i dau voie să cadă
_____
Cât mi-e așa frică să dau greș încât nici nu încerc
_____
Atunci cum pot spune că sunt vie
_____
Dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
_____
Atunci merit doar ceea ce primesc
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
_____
Dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
_____
Atunci merit doar ceea ce primesc
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
_____
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu