N-am găsit niciodată cu adevărat un loc pe care să-l numesc acasă
Nu rămân destul de mult într-un loc ca să ajung să-l fac al meu
Îmi cer scuze că iar nu sunt îndrăgostită
Dar nu pot zice că mă deranjează
Că inima ta nici măcar nu se frânge pe bune
E doar un gând, doar un gând
Dar dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
Atunci merit doar ceea ce primesc
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
Că mi-ar plăcea să trăiesc lângă mare
Să colind lumea singură
Și să-mi duc viața mai simplu
N-am habar ce s-a ales de visul ăla
Căci aici n-a mai rămas nimic care să mă oprească
E doar un gând, doar un gând
Dar dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
Atunci merit doar ceea ce primesc
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
Ei bine, dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
Atunci merit doar ceea ce primesc
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
Cât timp inima mea e un scut
Cât mi-e așa frică să dau greș încât nici nu încerc
Atunci cum pot spune că sunt vie
Dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
Atunci merit doar ceea ce primesc
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
Dacă viața mea e de închiriat și nu învăț s-o cumpăr
Atunci merit doar ceea ce primesc
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu
Fiindcă nimic din ce am nu-i cu adevărat al meu