Imaginează-ți că urci într-o mașină sub cerul nopții, muzica pulsează în difuzoare, iar lângă tine stă „cel mai bun prieten” care promite să te poarte exact acolo unde visezi să ajungi. Așa începe „Never Let Me Down Again”, piesa semnată de britanicii Depeche Mode, un amestec de entuziasm și neliniște. Versurile descriu o evadare plină de adrenalină: cei doi „zboară” peste lume, privesc luminile orașelor cum se estompează și nu vor să atingă din nou pământul. Totul pare magic, „stelele strălucesc”, iar solistul speră că tovarășul său nu îl va dezamăgi niciodată.
Sub suprafața aventurii se ascunde însă o nuanță subtilă de dependență și vulnerabilitate. „Prietenul” ar putea fi o persoană, dar mulți ascultători au văzut în el metafora pentru droguri sau pentru orice „scăpare” care ne face să ne simțim invincibili, atâta timp cât „amintim cine poartă pantalonii” — adică cine deține controlul. Melodia pendulează între încredere și teamă: plăcerea de a te lăsa purtat de val și teama că, la un moment dat, vei fi lăsat să cazi. Tocmai acest contrast face ca piesa să fie atât de hipnotică și memorabilă, invitându-ne să reflectăm la propria noastră nevoie de siguranță atunci când ne aventurăm spre necunoscut.