Lacrimile de fericire trec repede
Lacrimile triste tind să persiste
_____
Îți ții inima pătată de sânge în mâinile pătate de nicotină
_____
Și cei douăzeci și nouă de ani nu te-au ajutat să treci
_____
Poteca plină de obstacole, fiori ieftini și victime
Minciuni albe, rochie neagră
_____
Îți închizi ochii înlăcrimați la nebunia ta cu o licărire de speranță
_____
După douăzeci și nouă de ani, poate vrei să mărturisești
_____
Minciuni albe, inimă neagră ce ne sfâșie
_____
Tragi în piept aerul înghețat din plămânii mei în ai tăi
_____
După douăzeci și nouă de ani, oare cât mai urmează?
_____
Că am născocit un loc pe care nu-l pot șterge
Lacrimile de fericire trec repede
Lacrimile triste tind să persiste
_____
Ai un cântec atât de trist
_____
Și-ți răsună în mintea chinuită
_____
Și cei douăzeci și nouă de ani nu te-au învățat că
_____
Schimbând melodiile îți vei schimba în sfârșit destinul
_____
Acum, am creat un loc pe care încercăm să-l ștergem, ștergem