„No High” este confesiunea intensă a lui David Kushner despre o iubire care se simte ca un drog: îți dă euforia supremă, dar te și rănește în clipa următoare. Versurile alternează între întrebarea „E asta tot ce există?” și constatarea că, totuși, nu există „high” mai puternic decât ce simte alături de persoana iubită. În mijlocul haosului emoțional, naratorul acceptă dependența: nu poate și nici nu vrea să renunțe, iar ideea de a pleca i se pare mai dureroasă decât orice „sevraj”.
Piesa transformă relația într-un carusel de suferință plăcută: corpul celuilalt devine „un pic ca un drog”, iar oscilația dintre „highs” și „lows” este mai familiară decât liniștea. „No High” surprinde astfel paradoxul unei iubiri adictive, unde pericolul și fericirea conviețuiesc, iar refrenul repetat întărește ideea că nicio altă stare nu îl poate satisface la fel de mult. Este un imn pentru oricine a simțit că cea mai dulce emoție poate veni la pachet cu cea mai intensă durere — și totuși a ales să rămână.