„Humankind” îl prezintă pe David Kushner într-o poveste aproape cinematografică, în care diavolul merge la biserică, donează cu nonşalanţă şi poartă haine scumpe. Versurile ironizează ipocrizia religioasă și societatea care câștigă bani din „mântuire” în timp ce îşi uită compasiunea. Omul care cântă caută „living water”, adică alinare şi speranţă, dar ajunge să se înece în promisiuni false. Rezultatul? „Land of the free” rămâne „chained to the ground”, iar „humankind”, adică omenirea, îl dezamăgeşte constant.
Totuşi, pe final, artistul schimbă perspectiva: „I’m just a man, you’re just a woman… take my hand, I’m only human”. Deşi lumea pare plină de trădări, există încă dorinţa de a găsi conexiune autentică şi de a ajunge „home” – un loc unde bunătatea adevărată este posibilă. Melodia îmbină critica socială cu vulnerabilitatea umană, invitându-ne să reflectăm la propriile noastre alegeri şi la felul în care putem face ca „humankind” să fie, într-adevăr, mai blândă.