N-am navigat niciodată pe-o mare
N-aș provoca un gigant
N-aș putea înfrunta biserica
Până pierde secolul douăzeci și unu
Era orb ca luna și el
A văzut soarele în noapte
A luat un pilot de elită și el
L-a pus să zboare printr-o gaură
Până-a-mbătrânit de-a binelea și el
A zburat pur și simplu până a plesnit
Până ni se micșorează picioarele
Până pierde secolul douăzeci și unu
Am văzut un pârâu negru, negru
Plin de pești cu ochi albi
Am simțit o adiere caldă, caldă
Care topea metal și oțel
Care-a ținut trei ani lungi și-un
Și pastilele pe care le-am luat
Mi-au făcut degetele să dispară
Până pierde secolul douăzeci și unu
Erai un copil talentat
Ai venit să trăiești în orașul nostru
Nu ne-am obosit niciodată să țipăm
Și capetele ni se apleacă
Până pierde secolul douăzeci și unu
Și picioarele ni se micșorează
Până pierde secolul douăzeci și unu
Și capetele ni se apleacă
Până pierde secolul douăzeci și unu