Mi-am făcut bagajele la paisprezece ani
Nu plănuiam să plec
Dar tu n-ai mai fost pe-acasă de zile
Oalele, tigăile și gândacii
Se bucură că în sfârșit plec
Căci și ei se înfioară la numele tău
Nu vrei să auzi adevărul, nu-i așa?
E evident pentru oricine te-a cunoscut
Că tot ce vrei e să ai dreptate
Chiar dacă asta înseamnă să minți
Singurul lucru pe care l-ai dovedit
Care să se fi priceput mai bine
Să mă facă să mă simt mai rău
Acum chiar ești câștigătorul
Ce m-a putut ucide
Mai mult decât ce-ai făcut tu
Acum chiar ești câștigătorul
Fă o plecăciune, căci ești câștigătorul
Inima mea ce-odată bătea
Sângerând în palma ta
Și totuși, ai tupeul să-ți fie dor de mine
Cum de ajung să mă simt eu vinovat
Când tu ești cel ce-a lăsat să fie-atât de rău?
Nu vrei să auzi adevărul, nu-i așa?
E evident pentru oricine te-a cunoscut
Că tot ce-ai vrut vreodată a fost să te lupți
Eu doar încercam să supraviețuiesc haosului tău
Ei, uite ce bine-a meritat
Căci acum nu mai e nimeni
Care să se fi priceput mai bine
Să mă facă să mă simt mai rău
Acum chiar ești câștigătorul
Ce m-a putut ucide
Mai mult decât ce-ai făcut tu
Acum chiar ești câștigătorul
Fă o plecăciune, căci ești câștigătorul
Căci nu vrei să auzi adevărul, nu-i așa?