Obișnuiam să conduc lumea
Mările se ridicau când dădeam ordinul
Acum, dimineața, dorm singur
Mătur străzile ce erau ale mele
Obișnuiam să arunc zarurile
Simțeam frica în ochii dușmanilor mei
Ascultam cum mulțimea cânta
Acum vechiul rege e mort, trăiască regele
Cu un minut înainte țineam cheia
Apoi zidurile s-au închis peste mine
Și-am descoperit că castelele mele stau
Pe stâlpi de sare și stâlpi de nisip
Aud clopotele Ierusalimului sunând
Corurile cavaleriei romane cântă
Fii oglinda, sabia și scutul meu
Misionarii mei pe-un câmp străin
Dintr-un motiv pe care nu-l pot explica
După ce-ai plecat n-a mai fost
Și-atunci conduceam lumea
Era un vânt crud și sălbatic
Care-a dărâmat ușile să mă lase înăuntru
Ferestre sparte și sunet de tobe
Oamenii nu puteau crede în ce mă transformasem
Capul meu pe-o tavă de argint
Doar o marionetă pe-un fir singuratic
Cine-ar vrea vreodată să fie rege?
Aud clopotele Ierusalimului sunând
Corurile cavaleriei romane cântă
Fii oglinda, sabia și scutul meu
Misionarii mei pe-un câmp străin
Dintr-un motiv pe care nu-l pot explica
Știu că Sfântul Petru nu-mi va striga numele
Dar asta era atunci când conduceam lumea
Ascultă clopotele Ierusalimului sunând
Corurile cavaleriei romane cântă
Fii oglinda, sabia și scutul meu
Misionarii mei pe-un câmp străin
Dintr-un motiv pe care nu-l pot explica
Știu că Sfântul Petru nu-mi va striga numele
Dar asta era atunci când conduceam lumea