Bine ai venit la ‘lonely Child’ de Christina Perri, un cântec despre o iubire care s-a stins la fel de repede cum s-a aprins. Imaginați-vă un apus de soare rapid: la fel de repede, persoana iubită o împinge pe naratoare la pământ, direct ‘acolo unde zăceau visele ei’ (where my dreams lay).
Cântecul explorează sentimentul de vulnerabilitate și confuzie după o despărțire bruscă, o cădere într-un abis emoțional unde simți că ți-ai pierdut mințile (I lost my mind).
Partea cea mai interesantă este dialogul, sau mai degrabă sfaturile pe care le primește. Partenerul îi spune să se calmeze (Darling calm down) și o descrie ca pe un ‘copil singuratic’ (lonely child) cu o ‘inimă neîmblânzită ce aleargă sălbatic’ (untamed heart... running wild). Este oare o critică sau o observație despre spiritul ei liber? Piesa ne lasă să ne întrebăm despre natura iubirii: este doar o scânteie care ‘începe în inima ta și se termină în capul tău’? Iar acel ‘Cha-cha-cha!’ de la final? Poate un mod ironic de a spune că, în ciuda durerii, viața, ca un dans, trebuie să meargă mai departe.