„Autumn Leaves” te poartă într-o toamnă interioară în care dragostea atârnă de un fir de frunză. Chris Brown își compară relația cu un copac scuturat de vânt: dacă partenera pleacă, totul se destramă, iar el se agață cu disperare de ce a mai rămas. Versurile dezvăluie o teamă profundă de abandon, inspirată de trecutul fetei (tatăl ei a dispărut) și alimentată de promisiuni fragile de „pentru totdeauna”. Refrenul revine obsesiv la imaginea frunzelor care cad, sugerând că fiecare gest al ei declanșează propria lui iarnă emoțională.
Intrarea lui Kendrick Lamar adaugă o perspectivă filosofică și auto-analitică. El transformă „icebergul” în oglindă a sinelui: problemele nerezolvate se încăpățânează să plutească până când le „înțepi” cu adevăruri incomode. De la faima care te sufocă până la tentația de a renunța, Kendrick ne amintește că recoltezi ceea ce semeni și că speranța stă într-o atitudine pozitivă și în credință. În ansamblu, piesa este un dialog intens despre frică, maturizare și responsabilitatea de a nu lăsa frunzele (sau sentimentele) să cadă zadarnic.