🎵 „Misery Loves Company” ne poartă în mijlocul unei relații care a devenit o cameră fără ferestre: partenerul stă lipit de tristețea lui, iar naratoarea se simte ca un "ciudat" care se plimbă printre fantome. Casa e plină de resentimente, de reproșuri mascate și de acea liniște apăsătoare în care tot ce rămâne de spus este… vremea de afară. Ea cere puțină căldură, el răspunde că problema e la ea. Rezultatul: un dans al vinovăției unde fiecare joacă rolul de martir și nimeni nu câștigă.
În refren, versul‐cheie „the only reason that you love me is ’cause misery loves company” dezvăluie nodul central: iubirea lor nu e lumină, ci dependență de suferință. Ea plănuiește să plece, dar tremură pe trăgaciul despărțirii, temându‐se că îi va face și mai mult rău. Imaginea „moth to a flame” arată cât de irezistibil e acest magnetism toxic: rănile lor se atrag, iar ploaia lunii aprilie pare inevitabilă. Piesa devine astfel un avertisment cântat, dar și un moment de auto-conștientizare: a rămâne din compasiune nu vindecă pe nimeni, iar uneori singurul remediu pentru suferința împărtășită este curajul de a ieși afară, la soare.