Dacă nu mi-aș fi pierdut niciodată mintea
_____
Am fi trecut de miezul nopții fără lacrimi
_____
Aș fi dus două pahare de vin și
_____
Am putea trăi pe leagănul de pe verandă
_____
Am avea povestea aia cu cal alb, ceva sigur
_____
Am fi ca un trandafir fără spini
_____
Dacă aș fi o fată care nu e dusă cu capul
_____
Puțin mai stabilă, puțin mai puțin ciudată
_____
Aș putea potoli chimicalele care-mi aleargă prin creier
_____
Aș putea fi fericită și tu ai fi rămas
_____
Dacă nu mi-aș fi pierdut niciodată mintea
_____
Dacă nu aș fi făcut criza aia
_____
Ți-am zis: „Strânge-ți lucrurile și pleacă”
_____
Nu aș fi coborât
_____
Două mile mai jos pe drum, în cămașa de noapte
_____
Viața n-ar arăta cum arată acum
_____
Dacă aș fi o fată care nu e dusă cu capul
_____
Puțin mai stabilă, puțin mai puțin ciudată
_____
Aș putea potoli chimicalele care-mi aleargă prin creier
_____
Aș putea fi fericită și tu ai fi rămas
_____
Dacă nu mi-aș fi pierdut niciodată mintea
_____
N-am putut opri asta, iar tu n-ai putut s-o suporți
_____
Ți-am dat inima și te-am forțat s-o frângi
_____
Te-am forțat s-o frângi
_____
Căci cine vrea o fată un pic dusă cu pluta
_____
Puțin prea intensă și puțin prea ciudată?
_____
Nu știu de ce, de ce?
_____
Nu reușesc să liniștesc haosul din creierul meu
_____
Dacă aș putea doar să mă schimb, poate cineva ar rămâne
_____
Dar îmi pierd mințile de fiecare dată