Dacă nu mi-aș fi pierdut niciodată mintea
Am fi trecut de miezul nopții fără lacrimi
Aș fi dus două pahare de vin și
Am putea trăi pe leagănul de pe verandă
Am avea povestea aia cu cal alb, ceva sigur
Am fi ca un trandafir fără spini
Dacă aș fi o fată care nu e dusă cu capul
Puțin mai stabilă, puțin mai puțin ciudată
Aș putea potoli chimicalele care-mi aleargă prin creier
Aș putea fi fericită și tu ai fi rămas
Dacă nu mi-aș fi pierdut niciodată mintea
Dacă nu aș fi făcut criza aia
Ți-am zis: „Strânge-ți lucrurile și pleacă”
Nu aș fi coborât
Două mile mai jos pe drum, în cămașa de noapte
Viața n-ar arăta cum arată acum
Dacă aș fi o fată care nu e dusă cu capul
Puțin mai stabilă, puțin mai puțin ciudată
Aș putea potoli chimicalele care-mi aleargă prin creier
Aș putea fi fericită și tu ai fi rămas
Dacă nu mi-aș fi pierdut niciodată mintea
N-am putut opri asta, iar tu n-ai putut s-o suporți
Ți-am dat inima și te-am forțat s-o frângi
Căci cine vrea o fată un pic dusă cu pluta
Puțin prea intensă și puțin prea ciudată?
Nu reușesc să liniștesc haosul din creierul meu
Dacă aș putea doar să mă schimb, poate cineva ar rămâne
Dar îmi pierd mințile de fiecare dată