În Bar Star, Carter Faith face un adevărat toast muzical pentru iubitului ei care nu se încadrează deloc în modelul "bărbatului de la nouă la cinci". El trăieşte printre lumini de neon, pahare pline şi glume spuse tare, este „eroul orei fericite” şi o „operă de artă în viaţă şi la băut”. Departe de a fi tipul liniştit ce stă acasă seara, acest bar star atrage privirile şi stârneşte râsete, iar artista nu caută să-l schimbe. Mai mult, ea se mândreşte cu flacăra lui nestinsă care luminează serile de honky-tonk.
Versurile împletesc umorul cu admiraţia: Carter observă că el „o ia prea departe” la băutură, însă exact aceste excese îl fac fascinant pentru ea. Mesajul piesei este clar şi delicios de sincer: dragostea nu vine mereu ambalată în planuri de viitor şi responsabilităţi clasice. Uneori, fericirea se găseşte printre acorduri de chitară, clinchet de pahare şi un suflet mare care ştie să facă lumea să zâmbească, chiar dacă ficatul lui merită un premiu pentru rezistenţă.