Când, copleșit de uimire
Privesc toate lumile create de mâinile Tale
Văd stelele, aud tunetul ce răsună
Puterea Ta strălucește prin întregul univers
Atunci sufletul meu îți cântă, Mântuitorul meu
Cât de mare ești, cât de mare ești
Atunci sufletul meu îți cântă, Mântuitorul meu
Cât de mare ești, cât de mare ești
Și când mă gândesc că Dumnezeu, necruțându-Și Fiul
L-a trimis să moară, abia pot cuprinde asta
Că pe cruce, purtând cu bucurie povara mea
A sângerat și a murit ca să-mi șteargă păcatul
Atunci sufletul meu îți cântă, Mântuitorul meu
Cât de mare ești, cât de mare ești
Atunci sufletul meu îți cântă, Mântuitorul meu
Cât de mare ești, cât de mare ești
Când Hristos va veni, cu strigăt de aclamație
Și mă va duce acasă, ce bucurie îmi va umple inima
Atunci voi îngenunchea, într-o smerită adorare
Și voi striga: Dumnezeul meu, cât de mare ești
Atunci sufletul meu îți cântă, Mântuitorul meu
Cât de mare ești, cât de mare ești
Atunci sufletul meu îți cântă, Mântuitorul meu
Cât de mare ești, cât de mare ești
Cât de mare ești, cât de mare ești