Ploaia cădea neîncetat și întuneca cerul
Zorii urmau să vină odată cu răsăritul
Dezvăluind umbrele ce treceau prin ceață
Lumina torței pâlpâia
Furtuna îi alunga din urmă
Un alai în mantii negre urma steaua
Prevestit să vină din vechime
În tăcere mergeau mai departe
Spre Betleem, să frângă lanțurile blestemului
Piatră, ei venerau piatra
De la tată la fiu, de veacuri
O stea, o stea are să vină
Să le lumineze calea spre cel născut
Conducătorul a îngenuncheat să-l salute pe nou-născut
Ținându-și pandantivul în față
Lacrimi îi curgeau din ochi în timp ce spunea
Ia piatra asta și folosește-o bine
Să nu faci cum am făcut eu demult
S-au întors în asfințit
Luna răsărea și cerul ardea
Ca niște umbre, oamenii au pierit
Și mânuitorii pietrei negre n-au mai fost văzuți vreodată
Piatră, ei mânuiau piatra
De la tată la fiu, de veacuri
O stea, o stea are să vină
Și le-a luminat calea spre cel născut
Mânuitorul pietrei negre s-a născut
Au venit de peste marea de apus
Cu puteri mai mari decât era nevoie
Vrăjitorii porunceau fulgerului
Fiecare făptură se pleca voinței lor
Dar au mânuit piatra neagră cu răutate
Și răul lor s-a întors împotriva lor
Blestemați să-L slăvească pe Dumnezeu pe veci
Până când fiul său s-a născut să-i izbăvească
Piatră, ei mânuiau piatra
De la tată la fiu, de veacuri
O stea, o stea are să vină
Să le lumineze calea spre cel născut