„Dancing On My Own” ne aruncă direct pe ringul de dans al emoțiilor, unde artistul brazilian Calum Scott trăiește cel mai dureros remix al iubirii neîmpărtășite. Versurile îl prezintă ascuns într-un colț, privindu-și fostul partener sărutând pe altcineva, în timp ce lumina stroboscopică îi scoate la iveală fiecare speranță frântă. El pune întrebarea care macină orice inimă părăsită: „Oare te iubește mai bine decât mine?” – apoi admite că, deși e „stupid”, nu se poate abține să vadă cu ochii lui. Atmosfera de club devine un teatru al contrastelor: muzica e tare, inima îi bate și mai tare, însă el rămâne invizibil, „atât de departe și totuși atât de aproape”.
Totuși, titlul nu este doar un oftat de tristețe, ci și un strigăt de supraviețuire. De fiecare dată când repetă „I keep dancing on my own”, Calum transformă durerea în mișcare: stiletto pe sticle sparte, gânduri învârtite ca un disc de vinil, dar și promisiunea că nu va renunța la sine. Piesa devine un imn pop despre cum să-ți găsești puterea chiar atunci când „lumina se aprinde, muzica moare” și nimeni nu îți observă prezența. Prin această „coregrafie” a inimii frânte, artistul ne amintește că dansul – fie el al bucuriei sau al tristeții – ne menține vii și ne pregătește pentru următoarea melodie din playlistul vieții.