În această baladă plină de emoție, Bruno Mars ne invită în inima lui frântă și ne arată cât de devastator ar fi să-și piardă persoana iubită. Versurile lui hiperbolice compară despărțirea cu o furtună eternă: fără soare, fără cer senin, doar ploaie zilnică și lacrimi. El își recunoaște dependența de relație (morfina simbolică), spune că nici religia nu-l poate salva și promite sacrificii fără număr pentru a-și păstra iubita aproape.
Dincolo de suferință, piesa atinge și conflictul cu părinții ei: el știe că nu este pe placul lor, dar e dispus să „adune cioburile” și să se schimbe pentru a-i convinge. Prin imagini puternice și o voce plină de pasiune, Bruno Mars transformă frica de abandon într-un jurământ romantic: dacă ea pleacă, sufletul lui va rămâne blocat într-o ploaie nesfârșită.