În Returning To Myself, artista americană Brandi Carlile folosește imagini poetice – de la „marmure aruncate pe cer” la „înmormântarea pe mare” – pentru a descrie o aventură interioară spectaculoasă. Versurile o surprind pe naratoare punându-și întrebări despre libertate, eroism și sensul auto-descoperirii, comparând egoul cu un „potir sfânt” care devine gol dacă nu este împărtășit. Ea cochetează cu ideea de a se „împrăștia în păsările” ei, adică de a-și risipi vechile măști pentru a renaște mai autentică.
Mesajul central este că întoarcerea la sine poate fi „un lucru singuratic”, dar este singura cale spre o iubire reală; odată ce ne regăsim, putem ține de mână pe altcineva și învăța cu adevărat. Piesa compară viața cu o „piatră care sare pe apă” – scurtă, trecătoare – amintindu-ne că auto-reflecția nu e scopul final, ci pregătirea pentru a ne dărui celorlalți. În concluzie, cântecul îmbrățișează paradoxul: ne retragem în interior ca, într-un final, să ne întoarcem și mai conectați cu cei pe care îi iubim.