În Human, Brandi Carlile îți întinde o mână prietenoasă și îți spune pe un ton cald: relaxează-te, nu ești obligat să fii perfect. Versurile o avertizează pe „baby” că e inutil să-ți îndoi spatele sub povara așteptărilor, fiindcă timpul nu ține partea nimănui. Refrenul „We’re only human” devine un imn al acceptării: nu avem nevoie să știm finalul, atâta vreme cât simțim soarele pe față și recunoaștem că „pentru totdeauna” înseamnă doar „a fost frumos cât a durat”.
Totul culminează cu un îndemn eliberator: când te trezești din vis și lumea pare în flăcări, scutură-ți pumnii, calcă-ți ritmul pe asfalt și „be human”. E un reminder că vulnerabilitatea, greșelile și emoțiile brute nu sunt slăbiciuni, ci combustibil pentru a dansa prin haos și a găsi frumusețe chiar și într-un „wildfire sun”. Melodia devine astfel o celebrare a imperfecțiunii omenești, un soundtrack optimist pentru oricine învață să-și acorde puțin mai multă indulgență.