Imaginează-ți o plimbare cu maşina prin suburbii americane, la asfinţit, cu geamurile coborâte şi muzica la maxim. Alma Mater evocă exact această atmosferă: veri toride, ţinere de mână pe scaunele din faţă, opriri la Wawa pentru un suc rece şi glume despre cum „o să plecăm din oraş chiar în seara asta”. Bleachers şi Lana Del Rey transformă amintirile adolescentine într-un film plin de culori neon: tricouri aruncate pe şosea, parfum de Balenciaga, versuri de Tom Waits răsunând din boxe şi acea senzaţie ameţitoare că libertatea poate dura doar cât un refren.
În spatele imaginilor cool se ascunde însă un sentiment de nostalgie. „Alma mater” devine atât şcoala unde toate au început, cât şi persoana care a marcat prima iubire. Melodia vorbeşte despre dorinţa de a te întoarce la origini, de a regăsi emoţiile crude din 2003, dar şi despre recunoaşterea faptului că unele visuri trebuie lăsate să moară pentru a putea merge mai departe. Cu un refren energic şi intervenţiile line ale Lanei, piesa oscilează permanent între luminile străzii şi spaţiile întunecate ale memoriei, creând un portret sincer al tinereţii care dispare, dar nu se uită niciodată.