Iar pielea-mi e mai palidă
Decât ar trebui vreodată să fie
Visez la un timp și un loc
Unde tu și cu mine rămânem cei mai buni prieteni
Chiar și după ce totul se termină
Că tot ce facem e să vedem
Cât de mult se poate îndoi
Înainte să se rupă în două și apoi
Cred că m-a prins la mijloc
Da, am fost învățat, am prins puțin din asta
Amintirile ard ca un incendiu de pădure
Ploaia torențială transformă orice rug funerar în noroi
Iar pielea-mi e mai palidă
Decât ar trebui vreodată să fie
Mă uit la filme unul după altul
În alb-negru, niciodată
N-am văzut pe nimeni s-o facă așa cum o fac eu, mai bine
Apoi, dându-te uitării, am întârziat orice demers
Nimeni nu-i singur ca mine și nu știu dacă
Ți-ar plăcea cu adevărat în lumina reflectoarelor
Ai simpatiza cu toți băieții răi
Rămân tot o victimă, de drept
Dar în ochii mei sunt ticălosul