Billie Eilish își deschide jurnalul intim în „NDA”, transformând grijile celebrității într-un thriller muzical. Versurile ne poartă printr-o zi obișnuită pentru ea: nu vine cu limuzina, ci economisește pentru protecție; un urmăritor auto-proclamat „Satana” îi bântuie strada; iar orice vizită romantică se încheie cu un contract de confidențialitate. Sub ritmul întunecat, artista dezvăluie cât de scumpă este libertatea când succesul te face „trenta sub treizeci” și simultan prizonier în propria casă.
Tema centrală este conflictul dintre dorință și auto-protecție. Billie oscilează între nevoia de intimitate și atracția pentru riscurile iubirii, între visul de a „dispărea în Kaua’i” și hotărârea de a-și trăi viitorul chiar acum. Imaginea stelelor („I saw stars”) sugerează atât strălucirea faimei, cât și amețeala loviturilor emoționale. „NDA” devine astfel o confesiune sinceră despre costul faimei, în care fiecare acord ascunde întrebarea: cât de departe trebuie să mergi ca să te simți, din nou, în siguranță?