„BITTERSUITE” joacă pe două idei: iubirea bittersweet (dulce-amară) și o suite de hotel, spațiul unde totul pare posibil, dar nimic nu este sigur. În versuri, Billie Eilish descrie o relație care plutește între vis și realitate: ea „a fost peste mări”, trăiește cu „capul în nori” și își vede iubirea de la distanță, aproape ca pe un film în care își urmărește propriul trup „de sus”. Dorința e intensă, aproape sufocantă – „nu trebuie să respir când te privesc” – însă teama de a se pierde pe sine e la fel de puternică. Culorile se reduc la „verde”, simbol al speranței, dar și al geloziei, iar scena onirică se repetă „o dată pe săptămână”, ceea ce transformă pasiunea în obsesie.
Refrenul „I can’t fall in love with you” devine mantra ei de autoapărare: vrea „să fie cea aleasă”, dar își impune limite pentru că presimte că povestea va durea. Paranoia, golul interior și senzația de „a nu mai atinge pământul” arată cât de instabilă e relația. Totuși, la final, rămâne pe genunchi, gata să se roage la ușa iubirii, acceptând natura contradictorie a sentimentelor: l’amour de ma vie, însă un amor care rămâne, inevitabil, „bittersweet”.