În bad guy, Billie Eilish se joacă cu imaginea clasică a „băiatului rău”, răsturnând clișeul și așezându-l asupra ei însăși. Versurile pline de umor negru o prezintă pe Billie ca pe o anti-eroină sigură pe sine, care ironizează „tough guy-ul” macho și îl provoacă prin atitudini surprinzătoare: genunchi juliți, nas însângerat, parfum împrumutat. Ea recunoaște, cu un zâmbet malefic, că îi place să dețină controlul și să stârnească reacții, fie că este vorba de a-i face pe părinți să ridice din sprâncene sau de a-și pune admiratorul la colț.
Dincolo de bravada jucăușă, piesa explorează puterea rolurilor și modul în care ne ascundem vulnerabilitățile sub măști de „rău”. Billie sugerează că a fi „bad” poate fi doar un joc, o strategie de autoapărare ori un mod de a evidenția ipocrizia celor care pozează în duri. Rezultatul este un imn pop minimalist, plin de sarcasm și energie, care invită ascultătorul să-și chestioneze propriile etichete și să danseze, în același timp, pe latura mai întunecată a personalității.